Ce iubesti, ce îți place cel mai mult la/în cartierul Rahova Uranus?
Mai demult, mi-au plăcut străzile Sabinelor și Sirenelor, cu parfumul interbelic, între timp dispărut. Îmi plac oamenii din cartier, cei care găteau pentru florarii din piață, care s-au organizat în “La Bomba Studio”, făceau meditații cu copiii pe stradă… A, și mă dau în vânt după știuca umplută de la “Ivan Pescar”.
Ce-i lipsește cel mai mult acestui cartier?
Sufletul. Comunitatea. E un hiatus între oamenii de pe Uranus, capul de dac trântit aiurea în piață, blocurile noi trântite fără nicio viziune urbanistică de pe Gheorghieni și corporatiștii din ARC.
Când, cum l-ai descoperit și care este senzația/cuvântul/sentimentul/ melodia care definește acest cartier?
O, l-am descoperit acum aproape jumătate de secol, într-un odaie umbroasă de pe una din străzile cu nume de legendă. Contrafactual, îi asociez romanul “La țigănci”.
