Povestea mea din Uranus – Rahova a început în 2004, într-o primăvară în care colindam prin jurul Casei Poporului descoperind pentru prima dată o zonă despre care nu știam că există. Șantierul Casei Poporului m-a ținut departe de această zonă pentru câteva decenii, deși sunt bucureștean și crescut în cartierul Timpuri noi. Întâlnirea cu fosta Bursă de Marfuri, o clădire iconică a Bucureștiului la sfârșitul secolului XIX, a fost dragoste la prima vedere. Incendiată în martie ’90 cand se începuse o anchetă cu privire la “ajutoarele” venite din afară, frumosul monument ajunge să fie băgat în conservare, având foi de tablă în loc de geamuri, acoperișul ars și surpat înauntru, în cenușa căruia va crește în următorii 15 ani o mică pădure. Un gând exprimat atunci, de zici ca și-a băgat coada peștisorul de aur, devine în câteva luni proiectul Bursa Marfurilor Creative, iar peste alți 3 ani – Cladirea Ark. Dacă Ark este viziunea mea din primul moment transpusă în realitate, din păcate împrejurimile sunt departe de ce am visat, sperat, propus, activat etc. A apărut întâi cinematograful în aer liber E-Uranus, un proiect de o vară. Apoi inițiativa La Bomba al unui grup de tineri artiști a fost infuzia de creativitate în Piața de Flori. CIAC-ul a venit cu rezidențe de artiști și Ark-ul a început să devină, așa cum și-a propus, un loc al industriilor creative. Târgul Țăranului a venit în completarea acestui creuzet urban ce mai târziu ne va inspira în lansarea mișcării Tradițiilor Creative. Este un loc cu o energie aparte Uranus + Rahova, dacă ma uit în urmă la cei 14 ani de când ne-am întalnit, din intâmplare …, într-o zi frumoasă de primăvară.
