Memoria cartierului

Ce mi-a placut intotdeauna e amestecul de istorie prezenta sub straturi de praf cu blocuri cu multe apartamente.

Sentimentul și cuvântul care definesc cel mai bine cartierul sunt unul și același: ”transformare”.

Mi-e dor de o plimbare liniștită pe Tudor Vladimirescu, bulevardul pe care nu te deranjează nimeni minute bune dacă o iei la pas după ora 9-10.

Acum mai bine de 15 ani, când locuiam în Ferentari și descopeream la pas această zonă, apreciam sunetele și mirosul de mahala.

Îmi plac oamenii din cartier, cei care găteau pentru florarii din piață, care s-au organizat în “La Bomba Studio”, făceau meditații cu copiii pe stradă…

In Rahova mereu te imprietenesti cu doamna de la non- stop-ul de la scara si sigur te trece pe caiet daca nu merge pos-ul.

Cel mai mult îmi place ca te surprinde mereu cu ceva desprins din filme. De exemplu un pat trântit vara in mijlocul trotuarului.

Îmi place foarte mult vara în Rahova-Uranus. Vara când se lasă seara și soarele începe să apună și toată lumea e liniștită, se relaxează, după cină.

Îmi place zona dintre străzile Sirenelor și Sabinelor, cu cele două biserici și curțile care îmi amintesc de copilărie.

Povestea mea din Uranus – Rahova a început în 2004, într-o primăvară în care colindam prin jurul Casei Poporului descoperind pentru prima dată o zonă despre care nu știam că există.